Adaptarea tipului de contract la caracteristicile colaborării – Comision vs. Agenție vs. Intermediere

5 mai 2020

de Marina Dumitrescu și Teodora Tabără

 

Ne lovim deseori de nedumerirea clienților privitoare la tipul de contract pe care să îl utilizeze în desfășurarea business-ului astfel încât să se plieze perfect pe așteptările colaborării. Pentru că, deși asemănătoare, fiecare tip de contract are propriile particularități, aducem clarificări referitoare la aspectele juridice privitoare la contractul de comision, contractul de agenție și contractul de intermediere.

 

Aceste contracte sunt considerate de Codul Civil a fi “contracte numite”, conţinutul esenţial fiind expres reglementat prin norme de drept, imperative sau supletive. Asadar:

 

Contract de Comision Contract de Agentie

 

Contract de Intermediere

Contractul de comision este mandatul care are ca obiect achiziționarea sau vâNDIrea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului și în numele comisionarului, care achiziționează cu titlu profesional, în schimbul unei remunerații numită comision.

 

*varietate a contractului de mandat = se completează cu dispozițiile de la contractul de mandat

Prin contractul de agenție comitentul îl împuternicește în mod statornic pe agent fie să negocieze, fie atât să negocieze, cât și să încheie contracte, în numele și pe seama comitentului, în schimbul unei renumerații, în una sau mai multe regiuni determinate. Intermedierea este contractul prin care intermediarul se obligă față de client să îl pună în legătură cu un terț, în vederea încheierii unui contract

 

Încă din defințiile contractelor, putem observa că obiectul și denumirea părților diferă. În încercarea de a încadra situația de fapt în dispozițiile unui anumit tip de contract, trebuie în primul rând să ținem cont de obiectul acestuia, de ceea ce trebuie efectiv ca părțile contractante să ducă la îndeplinire. Pentru a întelege poziția în cadrul fiecărui contract, arătăm mai jos definițiile părtilor împreună cu obligațiile fiecăreia.

 

 

Contract de comision

 

Contract de agenție Contract de intermediere

Comitent = partea ce încredințează un mandat comisionarului în vederea achiziționării sau vânzării de bunuri ori prestarea de servicii pe seama sa, dar în numele comisionarului.

Comitentul trebuie să aibă capacitatea de a încheia el însuşi actele juridice pe care le încheie comisionarul cu terţul.

 

 

Comitent = partea ce îl împuternicește, în mod statornic, pe agent fie să negocieze, fie atât să negocieze cât și să încheie contracte, în numele și pe seama sa.

Comitentul trebuie să aibă capacitatea de a încheia el însuşi actele juridice pe care le încheie agentul cu terţul.

Intermediar = partea ce pune în legătură clientul cu un terț, în vederea încheierii unui contract.

Nu este necesar ca intermediarul să aibă capacitatea de a încheia el însuși contractul cu terțul sau pregătirea de a iniția negocierile cu acesta in numele clientului. Singura operațiune pe care o efectuează este de a pune părțile contractante in legătură.

Obligații = obligațiile specifice mandantului la care se adaugă obligațiile pentru contractul de comision, respectiv: plata remuneraţiei (comisionul) comisionarului; restituirea cheltuielilor făcute de comisionar. Obligații = să transmită agentului toate datele, informaţiile şi instrumentele necesare executării contractului de agenţie; să plătească agentului remuneraţia cuvenită; să acţioneze cu loialitate şi bună-credinţă în raporturile cu agentul. Obligații = de a mijloci încheierea unui contract; să comunice terţului toate informaţiile cu privire la avantajele şi oportunitatea încheierii contractului intermediat, cu condiţia să nu prejudicieze în mod culpabil interesele clientului.
Comisionar = partea ce primeste un mandat din partea comitentului în vederea achiziționării sau vânzării de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului, dar în numele său. Agent = partea ce primește o  împuternicire din partea comitentului pentru ca, în mod statornic, să negocieze, fie atât să negocieze cât și să încheie contracte, în numele și pe seama comitentului. Client = partea  ce apelează la serviciile intermediarului pentru a fi pus în legătură cu un terț, în vederea încheierii unui contract.

 

Obligații = obligațiile specifice mandatarului la care se adaugă obligațiile pentru contractul de comision, respectiv:  să execute mandatul încredinţat de comitent; să încheie actele juridice cu bună-credinţă şi diligenţa unui profesionist; să presteze serviciile cu respectarea instrucţiunilor comitentului. Obligații = să îndeplinească obligaţiile care decurg din împuternicirea primită din partea comitentului; să-i comunice comitentului informaţiile ce interesează afacerile acestuia; să îndeplinească împuternicirea în condiţii cât mai avantajoase pentru comitent; să respecte instrucţiunile rezonabile primite de la comitent; să ţină evidenţa operaţiunilor efectuate în contul comitentului; să păstreze bunurile primite de la comitent în condiţii corespunzătoare. Obligații = să plătească intermediarului remunerația cuvenită; să îi restituie intermediarului cheltuielile afectuate în scopul ducerii la îndeplinire a obiectului contractului de intermediere; să-i comunice intermediarului încheierea contractului intermediat.

*atât agentul, cât şi comitentul au calitatea de profesionişti, în accepţiunea juridică a Codului Civil

 

 

După cum se poate observa, contractul de comision este înrudit cu cel de agenţie şi, totodată, cu cel de mandat. De altfel, art. 2.095 din Codul Civil prevede că dispoziţiile referitoare la agenţie se completează cu prevederile referitoare la contractul de comision, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile, iar dacă agentul are şi puterea de a-l reprezenta pe comitent la încheierea contractelor, atunci regulile contractului de agenţie se completează în mod corespunzător cu cele privind contractul de mandat cu reprezentare.

 

Privitor la contractul de intermediere, acesta reprezintă o variantă “soft” a contractului de agenție, prin prisma faptului că intermediarul nu are capacitatea de a încheia contracte cu terțul, ci, considerand calitatea de reprezentant al părţilor sau doar a uneia dintre ele, singura operațiune pe care o efectuează este cea de a pune clientul în legatură cu terțul, mai exact, creează conexiunile raportului juridic viitor între client și terț.